Sursa foto: Unsplash

Am ajuns pe stadion mai mult din obligație decât din motivație. Responsabilitatea de a mă pregăti pentru o cursă lungă e mai puternică decât o sesiune de gătit mâncare indiană și văzut seriale noi pe Netflix. Poate și pentru că e un  obiectiv care acum pare a fi aproape imposibil de atins (primul și ultimul concurs la care am participat a fost un cros de 10 km pe asfalt) – Semimaratonul Pădurea Bârnova.

Terenul e ocupat de echipa de fotbal locală care se antrenează întru admirația deplină a câtorva adolescenți, proaspete mame, prunci semi adormiți și frustarea alergătorilor care nu știau că astăzi pista va rămâne închisă până la plecarea campionilor de pe gazon.

Mă consolez cu o serie de scări drept încălzire, mă bucur că mi-am acoperit capul și mâinile și apoi încep o alergare ușoară în afara terenului cât să nu mă facă să regret că am bătut atâta drum până aici.

La km 2 deja mă plictisesc și consider că mi-am făcut damblaua pe ziua de azi când îl întrezăresc pe R, ultramaratonist cu experiență și prieten de plimbări nocturne prin împrejurimile Iașului. Se alătură alergării mele ușoare și pentru prima dată realizez că reușesc să vorbesc și să depun un efort relativ constant pentru a menține același ritm de deplasare. Facem intervale de 400, apoi 800 apoi 1200 cu un ochi la ceas și altul la corectarea posturii. R mă întreabă: ce BPM ai, cred că deja ai ajuns la 80%, trebuie să încetinești. E prima dată când îmi dau seamă că informația pe care o primesc de la creier și cea venită din partea corpului e contradictorie. Mintea îmi spune să merg mai departe, mă simt în formă și cred că sunt de neoprit. În schimb inima îmi zice că stă să sară din piept cu 121 de bătăi pe minut, în creștere. Încetinesc pasul și continuăm să vorbim, R îmi zice să nu mă opresc și pornește cu avânt în fața mea. Ne întânim după ce el a parcurs deja o tură de stadion și eu încă mai am un sfert până la punctul de start/finish.

Încetinirea ritmului îmi da o mai mare poftă de continuat și fără să mă simt complet epuizată (cum se termină de cele mai multe ori antrenamentele solo) ajung la 10,2 km parcurși absolut lejer.

Ne întindem mușchii împreună. De atâta bucurie mă îndreptam spre ieșire dar am fost clar somată să termin antrenamentul cu câteva exerciții ușoare de întindere. E unul dintre cele mai frumoase momente din cariera mea de alergător amator pentru că am învățat să-mi ascult și respect limitele fizice așa cum trebuie.

Iată ce ai de câștigat dacă te antrenezi cu un alergător experimentat sau un antrenor specializat:

 

Ajustarea posturii corporale

Cel mai important lucru pe care îl poate face un antrenor pentru tine este să te învețe cum să alergi corect. El poate vedea cu ușurință care sunt greșelile pe care le faci (alergat aplecat, aterizare, cadență, etc) și cum acestea vor conduce la accidentări, alergare mai lentă sau probleme pe termen lung.

 

Stabilirea unui obiectiv

Fără un scop bine definit nu aș avea nici o motivație să mențin un program bine definit de antrenament. Da, aș ieși la o alergare de plăcere. O dată, de două ori maxim pe săptămână. Stabilirea unui obiectiv clar precum participarea la un nou concurs sau obținerea unui record personal la 5 sau 10k mă aduce rapid cu picioarele pe pâmânt, zgură sau asfalt. Ceea ce poate face un antrenor e să împartă acest obiectiv în mai multe secțiuni astfel încât acea cursă de 21.8km sau 45.9 km să poată părea din ce în cei mai accesibilă.

 

Eficientizarea antrenamentelor

Ai nevoie de mai multă rezistență și volum sau mai degrabă de viteză și forță? Fie că e vorba de creșterea intensității sau a distanței, un antrenor te poate ghida astfel încât nivelul tău de fitness să se îmbunătățească în mod eficient și constant. Vei afla care e programul ideal de alergare conform experienței si capacității tale individuale fără a risca supra solicitarea și pre-cunoscuta îngrășare a porcului în ajun.

 

Prevenirea accidentărilor

Planurile de antrenament pe care le găsești pe internet pot fi un punct bun de informare însă de cele mai multe ori sunt fie prea avansate, fie prea scurte sau complet nepotrivite pentru pregătirea ta fizică de până azi. Antrenorul personal stabilește volumului ideal de alergare luând în considerare istoricul tău de alergare, vârsta, sexul, greutate și accidentările recente totcmai pentru a preveni reapariția sau agravarea acestora.

 

Găsește-ți echipamentul potrivit

Te doare capul când auzi de zecile de tipuri de pantofi de alergare, șosete de compresie, centură port bidon versus rucsac de hidratare? În funcție de obiective, buget, suprafața de alergare și sezon un antrenor îți poate salva o bună parte din cheltuielile inutile pe care le-ai putea face atunci când nu știi exact ce ți se potrivește și ce nevoi ai.

 

Resurse:

https://www.active.com/running/articles/7-reasons-why-you-need-a-running-coach/slide-2

http://www.solehealthandwellness.com/why-do-you-need-a-running-coach-.html

https://www.reebok.com/us/blog/302249-5-reasons-why-you-need-a-running-coach